Și ce dacă au mai trecut câteva luni..
Sunt aceeași.La fel de tristă și totuși veselă, plină de mistere dar deschisă la conversații interesante.Am citit, nu am mai scris și v-am urmărit.Fiecare pas.Minut de minut, oră de oră și zi de zi.Am fost acolo când ați avut nevoie, chiar dacă nu mi-ați întors ”serviciul”.M-am obișnuit cu ideea că eu trebuie să fiu ghidul vostru într-o parte a vieții și în fond mă bucur că am sarcina(datoria) de a vă ajuta.
Mă inspirați și pentru asta, vă iubesc!
Parcă mi-am pierdut visele, identitatea, tot.Nu mai ştiu cine sunt sau ce vreau.Mă simt pierdută într-o lume care cere totul de la mine dar eu parcă mi-am epuizat toate resursele.Abea acum am realizat şi am aJuns la cuvintele unei persoane speciale din viata mea, care îmi spunea că eu prin tot ceea ce fac, încerc să îi mulţumesc pe cei din Jurul meu.. Parcă nu mai găsesc motivaţia de a mai cânta, de a mai face ceva.Şi ai mei părinţi mă presează..repetă ! Repetă! parcă nu mai suport.Hai noapte bună.
Bonus o melodie!
Deși nu obișnuies să citez, azi vreau să încep cu ceea ce m-a determinat să scriu azi..
”The clock is running. Make the most of today. Time waits for no man. Yesterday is history. Tomorrow is a mystery. Today is a gift. That’s why it is called the present.”
Da..timpul a trecut atât de repede și uneori mă gâdesc la lucruri pe care la momentul potrivit nu le-am făcut..și acum mă gândesc cum ar fi fost dacă?
Nu trebuie să las timpul să treacă pe lângă mine…
Nu vreau să regret..
Nu vreau să uit, chiar dacă poate mă doare.
Aveam o prietenă care spunea..”Nu vreau să-mi programez viața!”Din asta am dedus și că se lasă ghidată în permanență de intuiție, că nu îi pasă atât de mult de ziua de mâine cum îmi pasă mie.Am observat că sunt mult prea preocupată de cum va decurge ziua de mâine.. și uit de azi.
V-ați pus vreodată întrebarea:”Ce mă leagă de realitate?”
Ei bine, eu da și iată răspunsul meu:Tu.Voi.Tot ceea ce mă înconjoară..Viața! Sunt o visătoare deși par o persoană cu picioarele pe pământ…
Soluție:Să trăiesc la intensitate maximă și să mă bucur de fiecare latură a vieții mele!
Vă mulțumesc că existați și că vă pasă..pentru mine contează!
Respir.Neliniștită și îngrozită.Secundele mă sperie.
Te urăsc,urăsc,urăsc!Mă simt atât de rea..dar tu ești cel care mă rănește..Nu te pot numi om, tu creatură venită din infern.Timpul trece..simt că te urăsc tot mai mult.Și faci totul intenționat.
Dar deși mă descarc aici, în fața ta eu sunt tot fătuca aia inocentă care nu te poate lăsa la greu.O,da.Cea care aproape se topește ca o înghețată lăsată în soarele torid din iulie..atunci când o privești.Parcă ai vrea să îmi spui ceva de fiecare dată..dar..tu pleci.Nu știu dacă m-ai putea face vreodată fericită dar știu că mă împinge curiozitatea să aștept și să încerc.
Încep să cred că am o problemă.Evit toți tipii care mă abordează.
Adevărul e că nu m-a abordat vreun prinț și i-am întors eu spatele..Pus și simplu nu a sosit acea persoană specială în viața mea.Și decât să fiu cu un tip pe care nu îl plac..mai bine..alone.
Am cunoscut un tip, care e cam timid dar îl pot ajuta foarte mult..Nu stiu dacă mă place..dar nu mai fac cum am făcut până acum..Nu vreau să ne împrietenim prea mult..pentru că odată ajunși buni prieteni..e greu să începi o relație.Și cred că mă place.Când sunt în preajma lui mă simt ca o rază de soare pentru că mă privește într-un mod cald.Cred că o să îi mărturisesc ceea ce simt..în fond nu am nimic de pierdut.
kisses!:*
Și el e cel care îți amintește în fiecare secundă a existenței tale că ești nefericită
și singură.Dar nu ai putea trăi fără să îl vezi, cel puțin din când în când.
Zâmbetul lui, care pe lângă falsitatea cu care pare să îl afișeze, ascunde ceva ce nu vrea ca tu să vezi.Cuvintele pe care ți le spune, care de fapt înseamnă ceva…
Glumele total neamuzante, la care tu râzi..Eu nu ți-am refuzat nimic, niciodată și chiar atunci când nu am mai suportat și am început să mă exteriorizez, teama de a te pierde m-a determinat să îmi cer scuze când era total vina ta.
E atât de ușor să spui că renunți, dar atât de greu să reușești să faci asta..
Nu spun să renunți la vise, sau la el…tot ceea ce spun este că e atât de dureros să îți faci speranțe care..se dovedesc a fi deșarte..sau nu.
El.
De azi jur că o să mă prefac,cel putin, că nu îmi mai pasă.
Te urăsc!M-ai înnebunit..am crezut în tine și tu chiar ai reușit să mă enervezi.Îmi ajunge.Ce atâtea vise și speranțe care s-au dovedit a fi deșarte?!
Nimeni și nimic nu merită ceea ce eu am vrut să îți ofer ,dar nici ceea ce aș vrea să îți fac acum!Bun, păi mersi că mi-ai distrus ufletul și sper ca măcar tu să fi fericit.
Azi.Senzații tari?Hmm… nu tocmai.Oricum mă simt bine și atât.It’s enough for me today.Simt că iubesc.Vreau să iubesc.
Azi a fost cea mai simplă și relaxantă zi a mea.Vă iubesc.Mai ales pe el!<3
Ei bine,am avut o zi grea,dar totuși mă simt bine că am realizat ceva.Îmi e atât de greu să vorbesc,cuvintele pur și simplu se ascund și mi-e greu să le caut.Dar,nu le las ascunse, le iau unul câte unul.
Aproape în fiecare moment al vieții mele ,îmi pun o întrebare și îi caut un răspuns.Uneori îmi e atât de greu să vorbesc,să povestesc.Se înâmplă atâtea lucruri într-un timp atât de scurt..Nu mai sunt aceeași.M-am schimbat..Am realizat multe chestii ,de la un timp de vreme..Dar eu văd schimbările ca fiind lucruri bune.Nu trebuie să te sperii dacă faci ceva diferit.Trebuie să ții minte că totul depinde de tine.Tu poți.Nu altcineva.Nu te gândi că ești dependent de anumite lucruri,sau de unii oameni.
Eu încerc să spun ceea ce gândesc și jur că nu vreau să regret nimic din tot ceea ce am făcut sau ce voi face.
Gata.Noapte bună și vă rog aveți grijă de voi și nu vă lăsați sufletele să se piardă!
